Ceea ce părea cândva a fi doar un vis, a devenit realitate toamna asta! Grecia era destinația ideală pentru mine, și primul contact cu ea a fost prin insula ”alb-albastra” –Santorini, micul nostru paradis pentru cateva zile!
Am cântărit mult aceasta decizie, luand in considerare faptul ca am plecat totusi in luna noiembrie, in afara sezonului estival. Pot sa zic ca nu regretam alegerea deloc. Timpul a fost superb, turistii putini, iar noi am savurat din plin!
Ce ne-a reusit va las sa descoperiti singuri din minunatele poze!
Azi vreau sa multumesc!
Azi vreau sa-i multumesc mamei !
Multumesc,mama , pentru ca m-ai ajutat sa cresc, sa cresc un copil mare, frumos si educat…
Multumesc,mama , pentru tot timpul in care nu dormeai,si te gindeai cum sa faci ca si-n urmatoarea zi sa nu ducem lipsa de nimic…
Multumesc,mama,pentru ca in momentele grele ai invatat si meseria de ‘’tata’’ , pentru ca familia noastra sa nu fie incompleta…
Multumesc,mama, pentru ca cindva ai ales sa simti ce inseamna departarea si sa slujesti unor straini,doar pentru a ne face un viitor frumos, o casa frumoasa,un loc frumos in care sa traim impreuna…
Multumesc,mama, pentru ca mainele tale trudite,si talpile batatorite nu au renuntat niciodata sa alerge…sa lupte…
Multumesc,mama, ca de multe ori,ai uitat de dorintele tale,doar pentru a le implini pe ale noastre…
Multumesc,mama, ca atunci cind fata ta era brazdata doar de lacrimi,ai gasit puterea sa te ridici si sa mergi mai departe,doar de dragul nostru…
Multumesc,mama, chiar si pentru strigatele si palmele tale, ele m-au facut un om mai bun, mai minunat…
Multumesc,mama,pentru ca ai fost si esti o fiinta puternica !
Multumesc pentru tot ceea ce reprezint eu astazi ! Multumesc pentru dragostea ta imensa!
Vreau doar …. sa-ti tresalte inima de bucurie cind cineva-ti vorbeste despre mine, cind auzi despre mine, pentru ca sunt rodul muncii tale… Vreau sa fiti mandri de mine: Tu si Tata ! ♥
* Stiu ca atunci cind iti voi da sa citesti ,voi vedea lacrimi , dar vreau sa stii ca lacrimile tale,sunt si ale mele…tristetea ta,este si a mea…Te iubesc ! ♥
sufletul meu acum e in mii de bucati… Cum sa-l pot reface ? De unde sa pot gasi lipiciul acela magic,de care vorbeai tu in una din scrierile tale…??? Sunt momente in care ma simt bine,pentru ca nu realizez ce se intimpla,si vin alte momente in care simt ca ma prabusesc, pentru ca nu te mai am linga mine… Toti imi zic ca trebuie sa ma bucur, pentru ca tu esti acolo Sus,intr-un loc minunat… ca tu esti acolo SuS ,si esti fericita…Da-mi te rog si mie putina putere, arata-mi asta,arata-mi fericirea ta, si poate voi fi si eu ma bine… Atitea,imi trec prin minte…atit sunt de multe,si parca totusi prea putine…De ce exista despartiri…? De ce trebuie sa existe si Lacrimi …?
Scumpa mea, cum sa ma duc acum inapoi la camin,si sa privesc poza noastra de pe perete,stiind ca n-o sa mai pot vorbi cu tine…? Mi-ai scris pe ea ca Timpul si Distanta nu pot distruge dragostea…N-o vor distruge… Ai acolo,un coltisor in inima ,in care vei ramane mereu, e al tau !!!
Cind ne-am despartit duminica seara, m-ai intrebat Cind o sa ne mai vedem ? Eu zimbind ti-am zis :” Cind o sa ne intilnim’’ ,si –am ris impreuna,si ne-am mai imbratisat inca o data,si am plecat repede voi intr-o directie, noi in alta,… nici prin cap sa-mi treaca ca fusese ultima noastra imbratisare…In ziua aceea am facut-o de multe ori…mai multe imbratisari, mai multe stringeri de mina… Ti-am strins mainele si astazi, dar ele nu m-au mai incalzit cum o faceau de obicei… Ele nu m-au mai strins inapoi,si eu parca asteptam…. Ma uitam la tine,si Nu, nu erai tu… ma intrebam, poate au incurcat ceva… Erai in rochie alba de mireasa…Nu asa ne-a fost intelegerea…Tu trebuia sa fii domnisoara de onoare parca la nunta noastra, ai uitat ???? Cind ne-am despartit ne-ai zis :vedeti,eu am venit din America ,dar voi inca n-ati facut nunta, deci o sa pot sa fiu domnisoara… Iti doreai asta atit de mult…Si ne intrebai de-atitea ori,cind va fi marele eveniment… Acum…acum inteleg de ce erai atit de nerabdatoare…de ce insistai mereu cu intrebarea aceasta… Cum sa ajung la nunta mea fara tine linga mine…? Cum, Lenutico ?
Duminica,dupa ce s-a terminat adunarea de dimineata,fara a mai astepta sa iesim afara,acolo ne-am imbratisat,sub privirile celor prezenti , si-am plins impreuna,pentru ca nu te vazusem de atita timp…Pentru ca in tot timpul acesta am vorbit atit de putin cu tine….
Scumpa, ma uit la poza ta, si parca astept ca acus o sa-mi scrii ,acum o sa-mi trimiti un link cu o melodie proaspat descoperita si care te-a impresionat… acus o sa-mi mai trimiti niste scrieri de-ale tale…pentru ca aici eram la fel…aveam aceeasi problema si acelasi obicei … de a refuza sa spunem ceea ce gindim direct, ci prin intermediul unor scrisori, care contineau tone de emotii… Tu le citeai pe-ale mele, eu pe-ale tale… Si-mi placea…pt ca capatasem increderea asta in tine, incredere pe care n-o mai cistigase nimeni inaintea ta… Pentru ca in tine am descoperit o fiinta ,care mi-a lipsit intotdeauna- o prietena…si nu una simpla , ci Una Deosebita,Una Superba…
Toti cunosc doar acea Lenuta,care zimbeste…doar acea Lenuta care parea ca e mereu fericita, dar stiu ,draga mea , ca erau momente in care durerea , suferinta isi facea cuib si in sufletelul asta plin de puritate…erau momente in care plingeai…, dar cel mai important e ca si-atunci cind cadeai in genunchi,gaseai acea putere,cred ca divina, sa stergi lacrimile,sa te ridici , sa afisezi zimbetul acela senin,si sa zici: De astazi sunt mai puternica!!! De astazi sunt eu!!! De astazi sunt doar cum vreau eu sa fiu!!! …si cind nu reuseai ,eram eu ca sa-ti intind mana,sa te poti ridica…
Imi ziceai de atitea ori ,cit de mult te bucuri pentru ca eu mi-am gasit perechea potrivita, cit de mult te bucuri pentru Noi (WE) , pentru fericirea noastra… Imi ziceai ca te hranesti cu a noastra fericire, pentru ca nu stii a ta cind va aparea… Tot timpul eram 3, Noi si Tu ! …Acum vei fi mereu cu noi, vei fi ingerasul nostru ,pentru ca tu erai persoana care se bucura poate cel mai mult pentru noi….Ai grija de noi, scumpa noastra…
…..Cind vreau sa pling, parca vad in fata mea cuvintele astea,scrise de tine: ‘’Mi-e teama sa te mai vad trista……mi-e teama sa te vad ranita…..dar cel mai mult mi-e teama de clipa cind n-o sa te pot ajuta….de clipa cind voi fi prea departe ca sa sterg lacrima……Dar teama mea dispare,stiind ca ai alaturi o persoana care te intelege….care te protejeaza….care te iubeste si care va face totul ca sa fii fericita……’’
Of, Lenutico…. E greu … Nu m-am asteptat ,nu ne-am asteptat sa trecem prin asa o tragedie inca o data…La diriginta am vorbit atitea…Ne-am amintit si de Petrica, si de faptul ca Dumnezeu isi alege oamenii buni ca sa mearga la el, dar nu banuiam nici unul dintre noi,ca peste citeva clipe avea sa fii si tu unul din acesti oameni buni,de care avea nevoie El…Am ris atit de mult de scrisoarea Cristinei , ‘’Florea Elena, organizatoarea clasei 12C- tradatoarea de patrie,care a hotarit sa imbratiseze ‘’bogata America’’ , si din cauza careia,n-am reusit noi pe parcursul verii sa ajungem in ograda dirigintei ‘’… N-am reusit atunci, ca ai fost plecata 3 luni, cum Scumpa sa reusim acum, cind esti plecata pentru totdeauna…? Nu pot realiza, nu pot constientiza… Am ris mult in acea seara, extraordinar de mult, si asta ma mangie, ca inainte de a pleca, am facut ceea ce iubeai tu mai mult….
Ah, micuto, cind eram inca acolo,Petrica a zis ca te va lua sub aripa lui… de ce n-ai stat mai aproape de el ,de ce n-ai stat mai sub aripa lui…? Cum sa traiasca Petrica cu acest gind, cu aceste remuscari …? El trebuia sa te duca acasa….El este…Tu ,minune, nu mai esti … Nu-mi pot imagina …Nu pot, scumpo…nu pot….
Nu pot sa cred,ca eram atit de aproape de tine, si totusi imi vedeam de drum,pentru ca nu stiam ce se intimpla, pentru ca nu stiam ce se intimpla cu tine,micuto, pentru ca nu stiam ca viata ta atirna deja de un fir de ata…Nu stiam,iubita mea…. Am ajuns linistita acasa,si fara a sta pe ginduri am deshis cadoul de la tine… Eu am luat repejor tricoul si l-am imbracat, iar Catalina-ciocolatele…Le desfacea pe toate odata…si rideam ,si eram multumita ,si ma bucuram de tine, si nu stiam ca tu deja nu mai erai… Sa ma ierti,scumpo…Nu stiam… M-ai protejat de aceasta tragica veste,cit ai putut de mult, ca abia dimineata sa primesc un telefon,sa ma trezesc din somn,si sa intru in cel mai urit cosmar al meu…As vrea sa fie un cosmar din acela, din care te poti trezi … dar din pacate nu e… din pacate este o cruda realitate, si as da orice ca sa pot intoarce timpul inapoi, ca sa pot face ceva,ce n-am facut, ca sa pot zice ceva ce poate,n-am reusit sa zic… M-am gindit,scumpa,sa te iau la mine la mine acasa, sa facem un ceai,si sa-mi povestesti,pentru ca tu aveai multe de povestit… De ce nu te-am luat,micuto ? De ce?De ce nu eram noi cu masina, ca sa te ducem acasa??? Poate acum vorbeam cu tine in facebook,sau in skype, si nu asa….Micuta mea…. …. Ai lasat locuri goale in multe inimi…multe…Crezi ca se vor umple …? Nu, goluri vor ramane….
Ah scumpo, tu ai reusit sa-mi dai cadoul tau, dar eu …. Eu pentru simbata viitoare pregatisem o mica surpriza pentru tine, care eram sigura ca era sa-ti placa… Era un carnetel pentru notite,asa dragut, ca pentru tine ,si o cartulie cu Aforisme, pe care deja te vedeam folosindu-le, ba prin compunerile tale,sau pur si simplu sa le luam pe rind, si sa le comentam… Ce sa fac eu acum cu ele,micuto ? Ce sa fac cu ele…? Ai plecat… Si ai plecat si tu, exact ca Petrica, inainte de ziua ta de nastere….Iubita mea…
Of, de-ai putea acum raspunde la toate intrebarile mele…la toate intrebarile noastre…de-ai putea, poate totul ar fi mai usor…
Cind erai in State , voiai atit de mult acasa, imi scriai si-mi ziceai ca-ti era atit de dor…Eu te incurajam si-ti zicea mereu :nu mai este mult… Astazi esti mai aproape decit ieri….Asteptai cu atita nerabdare sa vina 5 octombrie…sa te intorci acasa…Si acasa… acasa urma ca drumul tau sa se sfirseasca… acasa urma ca destinul tau sa-si ia alta intorsatura…… Iubita mea, ma intreb cum s-a intimplat… ma intreb ce te-ai gindit in acele momente…ma intreb,de ce n-ai mai rezistat, scumpa…?!De ce…? Si-mi amintesc de o fraza pe care o foloseai mereu , ca totul e in controlul lui Dumnezeu, El stie ce face …
In una din scrisorile tale, ca de obicei neexpediate destinatarului scriai : ‘’ ***Totul e in controlul unui Dumnezeu care nu greseste niciodata……si chiar daca acum nu inteleg de ce asa…..sunt sigura ca asa e cel mai bine….La fel cum s-a intimplat si cu Iosif…la inceput el n-a inteles de ce a trebuit sa fie vindut ca rob in Egipt…dar mai apoi a inteles ca asta a fost singura modalitate de a-si salva familia de foamete….. Sunt curioasa oare ce-mi pregateste Dumnezeu???’’
Acum,scumpa mea, ti-ai potolit curiozitatea … ? Acum stii care fusese planul Lui pentru tine….? Eu inca nu pot intelege de ce asa …dar imi place sa cred,si ma incurajeaza sa cred in faptul ca voi intelege cindva…voi intelege poate…
Azi cind te conduceam pe ultimul drum, m-am bucurat atit de mult cind a inceput sa ploua… O ploaie de-aceea linistita, cu stropi marunti,si rari …Atunci te-am simtit linga mine…pentru ca tu, draguta, adorai ploaia, adorai sa mergi prin ploaie, si asteptam un moment,o ploaie, care sa ne prinda impreuna , si prin care sa alergam,ca doi copii… Si iata ca azi am simtit aceeasi stropi, am fost sub aceeasi ploaie… pentru prima si ultima data… De parca inainte sa pleci,ti-ai implinit o mare parte din dorintele tale….De ce–ai plecat totusi,Minune ?… De ce? Doar au mai ramas vise de implinit , momente unice de trait…..
Cind am ajuns la cimitir, ploaia a devenit mai puternica, mai rece , mai deasa… De parca anume,in acele momente de greutate, ai vrut sa acoperi toate fețele inlacrimate, ai vrut sa acoperi toate lacrimile… Stiu,scumpa, ca tu n-ai fi vrut sa vezi atitea lacrimi, dar … Dar nu poti altfel…Daca iubesti-suferi…Tu cunosti asta…..Multi oameni te iubeau ,micuto … Multi…Tristetea e mare…Fii,micuto,cu noi,si da-ne putere sa fim tari, sa rezistam acestei grele incercari ,sa ne pastram pe pozitii, si sa ne gindim la faptul ca intr-o zi te vom revedea… Urmatorea noastra imbratisare e programata :Atunci cind ne vom intilni ‘’ …doar ca nu stim cind va fi… Ai grija de noi, draguta, de acolo de Sus…Ai grija…
P.S. : Si sa nu te superi,daca inca o sa ne mai vezi plingind… Noi inca nu ne putem imagina viata fara tine…Noi inca nu putem trai fara tine…Noi inca nu intelegem ce s-a intimplat… Dar tu fii cu noi scumpo, si mai arunca-ne cite putin din optimismul si pozitivismul acela al tau…Avem nevoie… Invata-ne cum sa traim fara tine…
*Te iubim mult-mult!!!!!
P.S.S. : si ca s-o parafrazez pe Cristina :’’ sa ma scuzi, ca nu am respectat asezarea in pagina a scrisorii ‘’ 🙂 De fapt, este mai mult o descarcare a sufletului…Tu doar stii, cind scrii, ramane mai putina durere parca pentru tine….
*Te sarut si te imbratisez!!!
Semnat : Minunea ta, Sufletul tau geaman,care te-ar vrea inapoi!!!!!!!
Mi-am amintit o fraza:” Femeia se simte copil linga barbatul care o face fericita.”
Si mi-am dat seama ca mai COPIL ,decit acum la 21 de ani, n-am fost niciodata … 🙂
Si daca o parte din prima mea copilarie poate mi-a fost furata ,atunci sunt extrem de fericita in aceasta -a doua copilarie…
Tu ma faci cel mai fericit copil din lume.
Cum sa nu fiu fericita?
Cum sa nu ma simt copil linga un om atit de minunat?
…Ma simt o printesa, dintr-o poveste cu regi si regine,cu printi si printese,pentru ca tu,iubirea mea,zi de zi ma porti pe-acele tarimuri magice , cind imi zici ca sunt ”printesa ta” …
…Ma simt ca Alice in Tara Minunilor de fiecare data cind ma alinti cu ”micuta mea”… Ma simt micuta, dar o micuta care nu se teme de nimic,pentru ca stie ca in spatele ei sta mereu cineva care o protejeaza…
…Ma simt o Alba-ca-Zapada ,in momentele cind imi zici ca sunt frumoasa ,pentru ca stiu ca pentru tine sunt cea mai frumoasa…
…Ma simt iubita,ma simt alintata, ma simt copil…
…Ma simt fericita.O fericire de-aceea care ma umple ,si mai da si pe-dinafara uneori… 😀
Sunt unele dimineti …Dimineti in care mi-as dori nu o ceasca de cafea sau o cana mare de ceai, nu poate sa dorm mai mult, ci sa ma simt mă simt mingâiata de niste raze…Raze de Soare…
Da, asa somnoroasa, cu ochii lipiti, cu parul zburlit,dar vreau doar niste raze pe faţa mea , prin parul meu…Niste raze care sa ma sarute tandru si calduros…
Dar… nu in fiecare dimineata rasare, si uneori sunt nevoita sa ma trezesc fara ele… Astfel de dimineti incep mai greu, dar tot incep cu speranta ca:’’ acuş, acuş- apar ‘’
Uneori le-astept mai mult, alteori mai putin, dar Le-astept! Si-apar! Razele mele! Soarele meu !
Alteori imi lipsesc atit de mult, incit as pleca eu catre ele, in cautarea lor…Dar stiu ca de cele mai multe ori ne despart doar un timp scurt… Dupa care mergem din nou brat la brat.
Eu si Razele! Eu si Soarele!
Uneori visez…Visez o casa , cu ferestre mari …O casa luminoasa, in care sa-i prind toate razele!!!
O casa, si-nauntru : Eu si iubitul meu Soare!!! Vine o zi cind visele prind viata…Asta se stie!!!
O sa incep asa : -Prieten este acela care cunoaste cintecul inimii tale si poate sa ti-l cinte…atunci cind tu ai uitat cuvintele!
-Prieten este acela care te-apuca de mana,si-ti atinge sufletul !
Daa,Sufletul meu a fost atins! A fost atins de o mana atit de calda,de un alt suflet atit de blind,de un suflet asemeni mie…(Uneori ma gindesc chiar ca am avea acelasi suflet! 😀 )
Plin de iubire,de sentimente,de emotie…Un suflet care poate darui,poate oferi atitea… Un suflet imens!!!
Da,si acest suflet,azi implineste 20 de ani !Eu insa am avut ocazia sa-l descopar nu demult! (Citi ani am pierdut! 😀 ) Dar ma bucur ca am facut-o!
Am aflat multe despre el,i-am aflat bucuriile,tristetile,dezamagirile si regretele….Si inca n-am aflat tot! Nu cred ca voi afla vreodata,e prea maree!!!
Azi,ii zic UN Maaareee:’’ La multi ani ! ‘’ ,acestui suflet!
Un mare la multi ani,pntru tine,scumpa!
Si nu uita: Nici un munte nu e prea inalt ca sa-l poti urca
Tot ce trebuie sa faci…e sa ai incredere!
Sa ai increderea ca totul va fi bine!
Sa ai incredere in ziua de maine!
Sa ai incredere in tine!
De ce-am ales oare poza asta?
Si inca un lucru pe care vreau sa-l accentuez :
Nu uita ca ESTI OM ! POTI IUBI,DECI POTI TOTUL !!!
Te imbratisez,scumpa! Azi mai mult ca ieri,si mai putin ca maine!!! :* :*
Doar ca de data asta am daruit-o cuiva,care a meritat-o !
Care mi-a aratat ca este demn de ea,ca poate avea grija de ea,ca poate s-o pastreze,s-o apere ,s-o faca fericita,si sa n-o lasa sa cada din palmele lui niciodata! Da,inima mea e la el! E la el,si-acum sunt multumita,sunt fericita stiind-o in siguranta !
Emotii si Sentimente 